Glaucomul este una dintre cele mai frecvente cauze de pierdere ireversibilă a vederii la nivel mondial. Afecțiunea afectează nervul optic și evoluează lent, adesea fără simptome evidente în stadiile inițiale. Mulți oameni trăiesc ani întregi cu glaucom fără să știe, iar deteriorarea vederii apare progresiv și silențios. Presiunea intraoculară crescută este un factor important, dar nu este singura cauză implicată. Glaucomul poate apărea și la persoane cu tensiune oculară normală, ceea ce îl face și mai dificil de depistat.

Vederea periferică este de obicei prima afectată, iar pierderea acesteia trece neobservată în viața de zi cu zi. Odată distruse, fibrele nervului optic nu se mai pot regenera. De aceea, diagnosticarea precoce face diferența dintre o vedere păstrată și una pierdută definitiv. Glaucomul nu este o boală rară și nu ține cont de sex sau statut social. Riscul crește odată cu vârsta, dar există și forme congenitale sau juvenile.

Controlul oftalmologic regulat rămâne cea mai sigură metodă de protecție. În lipsa tratamentului, glaucomul poate duce la orbire totală. Înțelegerea mecanismelor bolii ajută la prevenție, la recunoașterea semnelor timpurii și la luarea unor decizii corecte pentru sănătatea ochilor pe termen lung.

Ce este glaucomul și cum afectează vederea

Glaucomul reprezintă un grup de afecțiuni oculare care au în comun deteriorarea progresivă a nervului optic. Nervul optic transmite informația vizuală de la ochi la creier, iar afectarea lui duce la pierderea vederii. În cele mai multe cazuri, deteriorarea este asociată cu o presiune intraoculară crescută. Aceasta apare atunci când lichidul din interiorul ochiului nu se drenează corect.

Există mai multe tipuri de glaucom, fiecare cu particularitățile sale. Cele mai frecvente forme sunt:

• glaucomul cu unghi deschis, cu evoluție lentă și simptome discrete
• glaucomul cu unghi închis, care poate debuta brusc și este o urgență medicală
• glaucomul congenital, prezent de la naștere
• glaucomul secundar, apărut ca urmare a altor boli sau traumatisme

Vederea periferică este afectată prima, creând așa-numitele „scotoame”. În timp, câmpul vizual se îngustează, iar vederea centrală este afectată în stadii avansate. Mulți pacienți realizează problema abia când activități simple, precum cititul sau condusul, devin dificile.

Glaucomul nu provoacă durere în majoritatea cazurilor. Tocmai această lipsă a simptomelor îl face periculos. Evaluarea nervului optic, măsurarea presiunii oculare și testarea câmpului vizual sunt esențiale pentru diagnostic. Fără monitorizare, boala avansează constant, chiar și atunci când pacientul simte că vede bine.

Cauzele glaucomului și factorii de risc implicați

Cauzele glaucomului sunt complexe și diferă de la o persoană la alta. Principalul mecanism este dezechilibrul dintre producerea și eliminarea umorii apoase, lichidul care hrănește structurile interne ale ochiului. Când drenajul este deficitar, presiunea crește și afectează nervul optic.

Există însă și situații în care glaucomul apare fără o presiune oculară crescută. În aceste cazuri, se suspectează o sensibilitate crescută a nervului optic sau probleme de vascularizație. Factorii genetici joacă un rol important, mai ales în formele cu debut precoce.

Printre factorii de risc se numără:

• vârsta peste 40 de ani
• antecedente familiale de glaucom
• diabetul și bolile cardiovasculare
• miopia sau hipermetropia severă
• utilizarea prelungită a corticoizilor

Traumatismele oculare, inflamațiile cronice și anumite intervenții chirurgicale pot declanșa glaucom secundar. Stilul de viață influențează indirect evoluția bolii, prin controlul tensiunii arteriale și al glicemiei. Stresul cronic și lipsa somnului pot afecta circulația sanguină la nivelul nervului optic.

Glaucomul nu este contagios și nu se transmite prin contact. Transmiterea este strict genetică, prin predispoziție moștenită. De aceea, persoanele cu rude apropiate diagnosticate ar trebui să efectueze controale oftalmologice mai frecvente, chiar și în lipsa simptomelor.

Simptomele glaucomului și formele de manifestare

Simptomele glaucomului diferă în funcție de tipul bolii și de stadiul evoluției. În glaucomul cu unghi deschis, cele mai frecvente simptome sunt subtile sau inexistente. Vederea periferică se restrânge treptat, fără ca pacientul să observe schimbări bruște.

Pe măsură ce boala avansează, pot apărea:

• dificultăți în orientarea spațială
• senzația de vedere „în tunel”
• adaptare dificilă la întuneric
• oboseală oculară frecventă

Glaucomul cu unghi închis are o manifestare diferită și mult mai agresivă. Debutul este brusc și poate include durere oculară intensă, roșeață, vedere încețoșată, halouri colorate în jurul luminilor și greață. Această formă necesită intervenție medicală de urgență.

La copii, glaucomul congenital se poate manifesta prin lăcrimare excesivă, sensibilitate la lumină și mărirea dimensiunii ochilor. Simptomele sunt adesea observate de părinți, nu de copil. Diagnosticarea timpurie este esențială pentru prevenirea pierderii vederii.

Un aspect important este faptul că pierderea vederii cauzată de glaucom este ireversibilă. Tratamentul poate opri sau încetini progresia, dar nu poate recupera vederea pierdută. De aceea, recunoașterea semnelor discrete și controalele regulate sunt vitale pentru menținerea sănătății oculare.

Tratamentul glaucomului și gestionarea pe termen lung

Tratamentul glaucomului are ca obiectiv principal scăderea presiunii intraoculare și protejarea nervului optic. Alegerea metodei depinde de tipul de glaucom, stadiul bolii și profilul pacientului. În majoritatea cazurilor, tratamentul este de lungă durată, adesea pe viață.

Prima linie de tratament este reprezentată de picăturile oftalmice. Acestea pot:

• reduce producția de umor apos
• îmbunătăți drenajul lichidului ocular
• stabiliza presiunea intraoculară

Respectarea tratamentului este esențială. Omiterea dozelor sau întreruperea tratamentului poate accelera evoluția bolii. În cazurile în care medicația nu este suficientă, se pot recomanda proceduri cu laser sau intervenții chirurgicale.

Tratamentul chirurgical creează noi căi de drenaj pentru lichidul ocular. Deși eficient, acesta necesită monitorizare atentă postoperatorie. Chiar și după intervenție, controalele regulate rămân obligatorii.

Gestionarea glaucomului presupune și ajustări ale stilului de viață. Activitatea fizică moderată, alimentația echilibrată și controlul bolilor asociate contribuie la stabilitatea bolii. Evitarea automedicației și informarea corectă sunt pași importanți pentru prevenirea complicațiilor.

Glaucomul nu înseamnă automat pierderea vederii, atunci când este depistat la timp. Monitorizarea constantă și colaborarea cu medicul oftalmolog permit o viață activă și o vedere funcțională pe termen lung. Cu informații corecte și decizii asumate, glaucomul poate fi controlat eficient, iar riscul de orbire poate fi redus semnificativ.